Îmi pare rău că scriu despre asta pentru a doua oară pe blog într-un interval de numai două zile, dar mă stresează ca dracu' gândul că de luni iar începe chinul... Şi reciteam ce scrisesem anul trecut despre prima zi de liceu... Ce e cu albastru sunt, evident, completările şi comentariile persoanei mele din prezent, care a trecut prin iad între timp...
Plecasem de acasă oarecum încerzătoare. („Încrezătoare”!... Dragă eu din trecut, chiar că nu ştiai ce te aşteaptă!) Sincer, credeam că o să am mari emoţii, că inima o să îmi bată cu putere. N-a fost şi în cazul meu. (Se pare că nu necunoscutul mă sperie, ci ceea ce deja cunosc, dacă e să compar ce simţeam atunci cu ceea ce simt acum.) Când am intrat pe poarta şcolii, m-am amestecat prin mulţime şi am aşteptat apoi să înceapă festivitatea.
(...) Am făcut cunoştinţă cu câţiva dintre viitorii colegi. (Vorba vine.) De fapt, mai mult am stat singură. (Am încercat să vorbesc şi eu cu lumea, să mă... „împrietenesc” - parcă aşa se obişnuieşte să se spună -, iar orice facea era în zadar.) (...) Toţi mi se pare că sunt nişte clone. (...) În prima zi am observat că toată lumea e ciudată, foarte ciudată aici. [Sau poate nu ei sunt ciudaţi, ci eu sunt anormală...?] (Am luat în calcul şi posibilitatea asta.) (...) LICEUL E UN INFERN
Da... Aşa încheiasem. Că liceul e un infern şi că e cel mai mare coşmar al meu. Interesant este că înainte de a face cunoştinţă cu cnoi colegi, aveam o cu totul altă părere. Nu credeam că va fi cine ştie ce, că toată lumea se va înţelege cu toată lumea, că vom avea profesori de treabă, no homeworks şi aşa mai departe. Iar în ciuda acestui fapt, mi-am dat seama că urma să fie mult mai rău decât îmi închipuiam eu că va fi, ca de exemplu curvele alea din filmele americane cu liceeni chiar există şi în realitate, iar secături sunt mai multe decât ar putea crede cineva. Câteodată am impresia că toate lichelele din oraş s-au strâns fix în acelaşi liceu unde merg.
Partea cea mai nasoală? Că se înmulţesc. Inclusiv în clasa din care fac parte. Vorba vine că fac parte...
Poate voi supravieţui. Poate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu