De la capăt din nou

          Pentru a nu ştiu câta oară am iarăşi în faţă foaia asta virtuală care aşteaptă, nerăbdătoare, ca întotdeauna, să îi spun ce mă doare, să îi povestesc ce se mai întâmplă în suflet, să mă ajute să mă descarc de nervi, de stres, să mai scap de constrângeri, să evadez.
          Nu e o zi specială. Încep acest blog într-un moment când totul mi se pare că devine din ce în ce mai greu, când simt prea multă presiune, când am impresia că nu mai pot să continui aşa. Astăzi e mai urât decât ieri, iar mâine va fi mai urât decât azi, cu siguranţă. Scrisul reprezintă pentru mine un refugiu.
          Nu contează numele şi alte detalii... Sunt un om realist, un spirit liber, o persoană raţională. Admit că uneori gândesc prea mult - admit că de fiecare dată când o fac sufăr. Mă rog, nu vă luaţi după prima impresie, că prima impresie nu e importantă.
          Simt nevoia să-mi împărtăşesc gândurile şi să cunosc oameni noi, care poate îmi seamănă într-o anumită măsură. Vreau să învăţ de la alţii, iar alţii poate vor găsi ceva să înveţe de la mine. O iau de la capăt din nou, de data asta sperând să nu o dau în bară. Asta îmi spuneam de fiecare dată.