Cred că am început să scriu prin clasa a II-a sau a III-a. Mi-a plăcut mult de la bun început. De ce? Nu ştiu! Îmi spusese doar să încerc. Şi apoi am scris si am tot scris... M-am apucat din curiozitate; am continuat dintr-un motiv necunoscut.
Se cunoaşte faptul că scrisul este un fel de terapie. Pe mine mă ajută enorm de mult. O dată să-mi dau seama de anumite lucrui, unde greşesc ori care e problema exact, şi în plus mă ajută să mă cunosc mai bine şi să mă înţeleg. Iar când recitesc ce scrisesem la o anumită dată despre o fază mai grea prin care trceam, parcă nu mi se mai pare chiar atât de naşpa pe cât credeam că eu că era atunci. (Poate fiindcă totul se complică din ce în ce mai mult.)
Mă întrebam aşa... cum mă voi simţi, unde voi fi, ce voi face peste, să zic, cinci ani... Şi ce voi crede atunci despre ceea ce sciu eu acum. Sper să fiu într-un loc căruia chiar îi aparţin, să am măcar câţiva prieteni adevăraţi, să fac ce-mi place, să-mi placă ce fac, să fi ales o facultate ca lumea şi să fi scăpat de starea asta tâmpită de depresie, anxietate şi scârbă faţă de toate fiinţele astea din jurul meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu